ovidiu leuce
MICAS (Maramures International Ceramic Art Symposium ) 2018
Si mult, mult în spatele tuturor acestor lucruri este patria operelor de artă, a acelor obiecte ciudat de discrete și rabdatoare care stau străine între lucrurile de zi cu zi, printre oamenii ocupați, animalele de munca și copiii care se joacă.
Rainer Maria Rilke
Wladimir, pictorul norilor
Proiectul MICAS ( Maramures International Ceramic Art Symposium) a luat nastere la inițiativa Asociației Nod în colaborare cu Faimar Baia Mare in ideea de a contribui activ la ceea ce pare a fi o tendiinta tot mai prezenta in arta contemporana, si anume recuperarea unui material antic in creatia artistică actuala. Evenimentul continua, inovand, traditia ceramicii din regiunea Maramuresului si dovedeste constientizarea faptului ca, pentru a inova acest limbaj, e nevoie de interceptarea insurgențeler încă invizibile ale acestui medium ca o cheie a provocăii in găsirea unor soluții creative contemporane.
Prima editia Micas, finalizata cu o expozitie in spatiul Muzeului Etnografic din Baia Mare, a reunit artiști deja consacrați și artiști emergenți, maeștrii ceramiști sau artiști care încorporează ceramica într-o practică creativa mai ampla. O parte din ei au ales continuitatea cu opera lor anterioară și munca din propriul atelier, alții insa s-au lasat stimulați de întâlnirile și confruntarile din timpul zilelor de muncă din fabrica Faimar. Diferiți prin pregătire și proveniență, arată in modul lor de a lucra o multitudine de modalități de tratare a lutului, a teracotei sau a porțelanului, rămânând legati de o fascinație comună pentru modelarea materialului. Colaborarile dintre ei, combinatiile intre produsul industrial (specific Faimarului) si gesturile libere, spontane sunt rezultatul unor cautari, al unei atitudini, al unui mod de "a face" specific artei contemporane. Simple sau complexe, ludice sau conceptuale, piesele rezultate la sfarsitul simpozionului au fost creeate din forme și materiale asociate istoric cu acest mediu artistic si din tentative de indepartare fata de precedentele formale și tehnice ale ceramicii. Libere de finalitati artizanale, functionale sau specificitati strict tehnice ele dezvăluie multitudinea de posibilități formale și conceptuale ale ceramicii, modurile distincte in care poate fi abordata ceramica azi, precum și procesele constructive mai ample prin care pot lua viata formele.
Arhitecturilor misterioase ale Juditei Crăciun (1946, România) li se alătură interpretarea personală a denumirii latine a orașului gazdă Baia Mare (Rivulus Dominarum) a artistului Gheorghe Crăciun (1946, România), în timp ce lucrarea lui Trevor Dyer (1954, Anglia) reflectă preocupările sale pentru arta tradiționala a olăritului. Instalația domino din 100 de piese a Ileanei Horoba Danci (1983, România) sugerează în mod ironic ideea de fragilitate si efemer a oricărui sistem construit de om, iar in lucrarea Martei Jakobovitz (1944, România) regăsim dialogul său continuu, instinctiv și spontan cu materia și culoarea. Ovidiu Leuce (1981, România ) creează colaje insolite și poetice din obiecte de uz-cotidian, Delia Maxim (1981, România ) recompune forme anonime în structuri spontane si ludice, Ionela Sandrina Mihuleac (1968, România) se inspiră din cultura spatiului sau natal Cucuteni, Nicoleta Mureșan (1971, România) se apropie de suportul ceramic cu sensibilitatea unui pictor, iar piesele elegante și enigmatice ale lui Pinar Baklan Önal (1986, Turcia) dialoghează între ele dar și cu sculpturile lui Valentins Petjko (1985, Letonia), artist ce alternează activitatea curatoriala cu ceramica. Personajul Yuliei Repina (Rusia) este blocat în inerția luptei dintre materie și ascensiune in timp ce formele Elinei Titane (1978, Letonia) stimulează imaginația spectatorului și creează un flux de asociații inaccesibile. Structurile complexe și aparent fragile inspirate de Loofah, o plantă tipică țării sale, își au originea în sensibilitatea orientală a artistei Suzanne AU Ho Lam (1977, Hong Kong) iar Xohan Viqueira Perez (1952, Spania) aduce un omagiu rafinat Eugeniei Pop (1945-2012) cu o serie de lucrări inspirate de opera ceramistei românce.
Oviudiu Leuce, 2018
